AMR 4 ani şi şase luni

Există două posibilităţi: ori îi lăsăm pe alţii să râdă de noi, ori râdem noi de noi înşine şi mergem mai departe, dar cu soluţii pertinente, pentru că, uneori, râsul poate fi o bună terapie. Cine l-a citit pe Bregson ştie de ce.

România se confruntă, în momentul de faţă, cu o adevărată operaţie pe cord a societăţii şi acest lucru se întâmplă tocmai din cauză că radiografia socială făcută acum 6 luni a avut urmări drastice. Nu suntem departe de strămoşii noştri dacii, dacă luăm în considerare luptele stradale din centrul Capitalei sau din Craiova, mitingurile din ultima lună, strigătele de disperare ale şomerilor, ale bugetarilor, ale mamelor singure, ale pensionarilor, ale bursierilor, dar şi probleme sociale care au devenit chiar grave în raport cu soluţiile şi posibilităţile oferite de societate.

Mai zilele trecute se arăta într-un raport că cele cinci milioane de persoane de 65 de ani şi peste vor reprezenta la mijlocul secolului 30% din populaţia ţării, de trei ori mai mult decât la începutul anilor 1990. Numai o restructurare radicală a sistemului de pensii şi asigurări sociale şi medicale va putea evita producerea unor dezechilibre cu incontestabil potenţial de risc social. Avem probleme economice, demografice, de cămătărie, de sexualitate şi de civilizaţie. Două dintre programele sociale adoptate de curând se numesc: “Dezincriminarea consumului de droguri“ şi “ Legalizarea sexului comercial ”, când traficul de droguri e adevărata problemă şi nu dezincriminarea consumului şi, cu atât mai puţin, legalizarea prostituţiei, atunci când avem economia la un pas de colaps şi ar trebui cheltuiţi banii publici pentru promovarea programelor de reabilitare economică. Plenul Senatului a aprobat, cu 40 de voturi "pentru", 32 "împotrivă" şi două abţineri, o ordonanţă de urgenţă prin care 15% din totalul posturilor vacante din ministere şi din instituţiile şi autorităţile publice aflate în subordinea Guvernului vor fi deblocate. Şi sunt destule posturi vacante în ministere, în special, în Ministerul de Interne. Dar sunt şi destul de mulţi studenţi ieşiţi de pe băncile facultăţilor, având specializarea necesară unui astfel de post, însă, şomeri. Lor nu li se dă, practic, nicio şansă. Şi ei sunt cei trimişi în străinătate, obligaţi fiind să aleagă acest drum, în contextul politico-social românesc al anului 2010 şi nu numai, pentru că nici acum un an situaţia nu era prea bună. De aceea, avem rata criminalităţii, a jafurilor, a violurilor, a scandalurilor atât de mare. Şi de aceea, avem o implicare socială şi politică a tinerilor aproape inexistentă. Ei nu mai cred în mitul unei societăţi regenerate politic.

Şi cine ar putea să-i condamne? Cum nimeni nu poate condamna nici cadrele didactice care au ameninţat cu greva examenele naţionale, dar specific intelectualului român, nu i-a lăsat sufletul să-şi abandoneze elevii în astfel de momente şi s-au sacrificat tot pe ei. Ce fac totuşi, în astfel de vremuri, bugetarii care au împrumuturi bancare?  Pentru că, în România, pentru o familie cu un venit mediu, e imposibil să trăiască pe cont propriu fără să aibă cel puţin un împrumut în bancă. Pentru ei criza a început de la primele scăderi ale salariilor. Cu ce îi încălzeşte pe români că a avut preşedintele bunăvoinţa să-şi doneze salariul? Cum ar trebui interpretat acest gest? Politic sau social, milostiv sau ironic, prin vociferări sau prin tăcere? Sau ar vrea să fie un exemplu pentru miile de politicieni care oricum nu trăiesc din propriile salarii? Cât ni se ia şi cât ni se dă? Oricum, crucea pe care o purtăm vine de dincolo de mitul strămoşesc, istoria care se scrie azi e sacrificiu pentru unii, pentru cei mulţi, dar mici, şi tabloidizare pentru alţii, pentru cei puţini, dar mari, scala de valori fiind pur economică. Adevărata valoare fiind şi azi neobservabilă. Doar trăim pe pământ românesc şi cum s-ar zice-n armată, AMR încă 4 ani şi 6 luni.

sursa foto: onlinepersonaltrainingvideobootcamp.com