12

Filmul din 2007 în regia lui Nikita Mikhalkov a fost nominalizat la Oscar în 2008, la categoria „cel mai bun film străin”, a luat premiul pentru cea mai bună coloană sonoră şi pentru cel mai bun actor (Sergey Garmash) la Nika Awards, iar la festivalul de film de la Karlovy Vary din Cehia a luat premiul publicului. La cea de-a 64-a ediţie a festivalul de la Veneţia, Nikita Mikhalkov, care joacă în filmul 12 rolul unui jurat, a primit Leul de Aur pentru întreaga sa operă.

„Nu căuta adevărul în detaliile lumeşti ale vieţii de zi cu zi, ci în însăşi esenţa vieţii.” B. Tosia

12 juraţi închişi într-o sală de sport trebuie să decidă asupra vinovăţiei sau a nevinovăţiei unui băiat cecen de a-şi fi ucis tatăl adoptiv. Sunt obligaţi să-şi predea telefoanele mobile la intrarea în sală. Se grăbesc, vor să termine cât mai repede şi să se întoarcă fiecare la activităţile sale zilnice. Cercetează sala, se acomodează cu spaţiul şi votează prin ridicare mâinii. 12 contra 1. Unul dintre ei, un cercetător, decide să voteze „împotriva acuzării”.

Tensiunea filmului este susţinută foarte bine de imagini: cadre strânse care arată mimica celor din juriu, cadre largi care detensionează atmosfera. Inserţii de imagini de pe un câmp de luptă, acuzatul care aşteaptă într-o celulă, lupte de stradă, un dans al băiatului – condimentează atmosfera filmului care, aproape în totalitate, se joacă în sala de sport.

Acest jurat a votat împotrivă pentru că vroia să vorbească „fiind vorba de o fiinţă umană”. Cercetătorul propune un vot secret şi spune că dacă toţi 11 vor vota „vinovat”, va face şi el acelaşi lucru. 10 contra 2.

Personajele nu au nume, dar le poţi diferenţia după origine, profesie. Cel căruia îi aparţine cel de-al doilea vot împotrivă îşi justifică alegerea prin lipsa de interes a avocatului apărării. Unul din juraţi, un şofer de taxi, încearcă să-i convingă pe ceilalţi că avocatul nu avea de ce să apere un criminal.

Cercetătorul începe să spună povestea vieţii lui: soţia lui îşi ia trei slujbe pentru a putea întreţine familia, el ocupându-se de cercetare. A reuşit să inventeze ceva, primeşte o primă de la serviciu şi o ofertă de la o companie din străinătate. A refuzat să-şi vândă invenţia unor străini pe motiv că va face ceva în ţară, doar că în ţară nu a avut nimeni nevoie de invenţia lui. A început să bea. Şi-a pierdut slujba, l-a părăsit soţia. A simţit într-o zi că are să moară, gând care nu l-a speriat. A căutat moartea. S-a bătut cu poliţia şi cu oamenii pe stradă, a stat prin spitale. Scăpa de fiecare dată. Singura lui teamă era să se arunce de la fereastră sau sub un tren. Într-o zi, e într-un tren, murdar, urât mirositor şi deranjând pe toată lumea. Toţi întorceau capul în altă parte. O fetiţă îl vede şi îi spune mamei că e nebun, iar mama îi zice că nu e nebun e doar foarte trist. S-a căsătorit cu acea femeie, şi-a vândut invenţia unei companii străine pentru care lucrează şi acum. 9 contra 3...

Aproape fiecare dintre cei 12 juraţi spun câte o poveste care susţine sau contestă o probă din proces.

Taximetristul nu ratează şansa de a-şi spune povestea. Soţia lui fuge cu un american şi îl lasă cu un băiat de care se îngrijeşte bunica. Îşi găseşte o altă femeie, aceasta se mută cu el după numai câteva întâlniri. Femeia a început să-i spună lucruri despre băiat şi el a început să-o bată. Doar când îi dădea sângele, aceasta striga să se oprească. Femeia rămâne însărcinată, naşte un băiat. Acesta creşte, îi tot vorbeşte urât taximetristului, el îi dă o palmă, iar femeia aruncă cu un fier după el. Aceasta l-a părăsit împreună cu fiul ei.

12 este un film care se desfăşoară între povestea inventatorului şi cea a taximetristului, te ţine cu sufletul la gură, te răscoleşte, te face să schimbi taberele, te pune în locul fiecărui jurat. Te umanizează.

„Legea este mai presus de orice, dar ce se poate face atunci când mila e mai presus de lege?” B. Tosia

Sursa foto: imdb.com.