„Godot este așteptat”…în zadar

Spectacolul de teatru „Godot este așteptat”, care marchează cea de-a șasea premieră a stagiunii 2011/2012, a fost jucat ieri, 13 decembrie a.c, la Sibiu, în sala Studio a Casei de Cultură a Sindicatelor

Interpretat de Tomohiko Kogi în limba japoneză, cu traducere în română,  spectacolul este o adaptare după textul scriitorului Seiko Ito, câștigător al Premiului Yuiko Mishima pentru literatură în 1988.

Sursa foto: ronduldesibiu.ro

Spectacolul este un monolog al unui personaj care se întreabă, pe tot parcursul existenței dacă este așteptat de cineva și trăiește cu teama de a nu fi întârziat. Însă, trăind un fel de amnezie, uită când, cine și unde trebuie să se vadă cu perosana respectivă. Pe parcursul acțiunii, în urma iteracțiunii cu un trimis al domnului Albert, cel care îl aștepta, personajul își dă seama că el este d. Albert. Acțiunea se petrece într-un singur cadru, decoarece d. Albert nu este capabil să iasă din confortul lumii în care duce o existență zbuciumată.

Ca Iona, domnul Albert, trăiește izolat și discută cu sinele lui tot felul de probleme existențiale: religie, libertate de alegere, timpul și izolarea omului modern. „Cred că astăzi Religia sau Dumnezeu sunt iubiți de ideea unei existențe mai comode. E hilar cum oamenii se aruncă în genunchi în fața dumnezelui pe care l-au creat, păcătuiesc și apoi se izbăvesc, sunt propria lor salvare”, consideră actorul Tomohiko Kogi. Într-o lume creată de noi, suntem singurii responsabili de toate deciziile pe care le luăm, toate imoralitățile pe care le săvârșim. Întreaga sa viață, omul este în așteptarea lui Godot, simbolul lui Dumnezeu, care să îl îndrume, să reacționeze punitiv la acțiuniile sale, să dea un semn al existenței sale.

 La fel ca personajul lui Marin Sorescu, domnul Albert își pune problema posibilității alegerii unei vieți pe care cineva o dorește și a deciziei de a se naște.

 „Mamă, mi s-a întâmplat  o mare nenorocire./ Mai naște-ma o dată!/Prima viață nu prea mi-a ieșit ea. Cui nu i se întâmplă să nu poată trăi după pofta inimii? Dar poate a doua.../Și dacă nu a doua oară, poate a treia, poate a patra oară. Poate a zecea oară. Tu nu te speria numai din atâta și naște-mă mereu. / Ne scapă mereu câte ceva în viață, de aceea trebuie să ne naștem mereu”( Marin Sorescu, „Iona”).

Spectacolul este unul care invită la autoreflecție, punând problema raportării fiecărei persoane la instinctele propriei ființe, la credință și la interacțiunea cu persoanele care ne înconjoară, care ne evaluează.