Mai avem nevoie şi de apă

Înainte să scriu despre acest spectacol a trebuit să mă adun. Să mă culeg de unde am fost răsturnată timp de o oră, să-mi strâng stropii şi să revin la gândurile mele. E vorba de senzaţia aceea de detaşare şi eliberare de propriile griji şi gânduri pe care numai unele lucruri ţi-o induc. Relaxare.

Cam asta a reuşit dansul apei să-mi stârnească. Mie şi unei săli pline, în prima zi de festival la Teatrul „Radu Stanca”. E vorba de spectacolul „Scattered”/”Stropi” al companiei Motionhouse din Marea Britanie, trupă coregrafiată de Kevin Finnan. Vorbim de un spectacol care oferă de toate. De la cea mai calmantă muzică până la ritmuri orientale. Iar combinaţia dintre performanţa live şi filmul proiectat nici nu te lasă să-ţi dai seama că ai de-a face cu două lumi diferite.

Ţi-ai putea imagina o lume fără apă? Ori una în care apa dispare din cauza ta? Şapte dansatori te plimbă prin misterele apei. Totul începe într-un tremurat timid dintr-un univers îngheţat, iar rând pe rând, lucrurile încep să se topească. Picătură cu picătură, dansatorii încep să clocotească şi gustă prin toţi porii beneficiile apei.

Toţi suntem o apă... 

Pe-o podea curbată sau pânză, cum mi-a plăcut să o numesc, curg ape şi oameni. Dintr-un robinet proiectat ţâşnesc haotic stropi de viaţă. Nici dansul trupei englezeşti nu este altfel. Nu ni se prezintă o coregrafie pusă la punct într-un sincron perfect, nici nu e cazul. E poate, unul dintre aspectele care te face să caşti ochii şi să cauţi răspuns la întrebarea: De ce nu se mişcă toţi la fel? Au greşit oare? Gheaţă, picuri, vapori. Poate dansatorii îşi trăiesc dansul în funcţie de starea pe care o capătă apa fiecăruia.

Stairway to water

Una dintre imaginile care-ţi rămân în minte de la acest spectacol e aceea când pe pânza e proiectată o cascadă în faţa căreia cei mai mulţi se scurg. Dar pentru ceilalţi, apa formează scări, scări ce duc spre salvare. Salvare spirituală din seceta cu care ne alimentăm de prea multe ori. Mă întreb din nou, ce ne-am face fără apă? Am suspina într-un deşert uitat de lume. Am rata hipnoza valurilor şi ne-am usca treptat.

credite foto: Mihaela Marin